CLICK HERE FOR BLOGGER TEMPLATES AND MYSPACE LAYOUTS

joi, 30 aprilie 2009

Tacit.

Detasarea survine cand firele de nisip pe care obisnuiai sa le numeri fara un scop anume ajung sa iti intre in ochi.

Durerea se amortizeaza usor,usor,si,la fel cum s-a mai intamplat si-n alte dati,sufletul ingheata,strangandu-si radacinile rasfirate intr-un singur punct incolacit,zvacnind a viata.
Sentimentul isi inchide arareori cate-o pleoapa amortita,lasandu-te sa dormi pe jumatate,sa respiri pe jumatate,sa traiesti jumatate de viata intr-un plan atemporal,aspatial,pe care nu reusesti sa-l vezi.
Privesc in oglinda,si,pe langa chipul obisnuit care constituie reflectia propriilor ganduri si idei,numai umbrele se mai zvarcolesc prin fumul matinal,rece.
Singuratatea,pe departe de a fi o stare de spirit,devine un mod de a exista si coexista cu ceilalti,neasteptand nimic,ori,mai bine spus,asteptand nimicul sa se intample,fara posibilitatea de a controla zvacnetul actiunilor cotidiene,ordinare.
Adanc,tot mai adanc,ma cufund in mine.Nu ma gandesc daca voi mai iesi la suprafata sau nu,nu e timpul intrebarilor acum,si nici timpul raspunsurilor.
Sunt inerta,fiecare nervura a amortit si,oricat as incerca sa-mi caut simtamintele prin buzunare,si ele au amortit,declansate de acel "nu-stiu-ce" mic.
Ma retrag din fata eventualelor suferinte ridicand palaria in aer,intr-un gest teatral.Pentru ca sufletul se imbraca de iarna,desi afara geme usor vara in asteptare.

0 comentarii: